Am decis sa deschid acest blog vorbind despre starea mea de spirit. Am 66 de ani si mi-am reinventat viata de cel putin cinci ori pana acum. Ma bucur cand am ocazia sa invat lucruri noi si nu spun NU niciodata la nici o experienta. Asa ca, atunci cand fata mea mi-a propus sa facem un blog despre viata mea ca bunica, am fost foarte emotionata si am zis fara sa ezit: DA.
Cu totii avem (sau daca sunteti prea tineri veti avea cu siguranta) un moment in care vi se va aduce la cunostinta ca ati imbatranit. Pentru mine a fost acum 15 ani cand am aplicat pentru viza de SUA. Asteptand in fata ambasadei sa ni se dea pasapoartele, am inceput sa discut cu o tanara – nu cred ca avea mai mult de 25 ani. Am vorbit despre NY, Miami si San Francisco; despre ce inseamna sa locuiesti in alta tara; ce inseamna sa fii roman. Am avut o conversatie joviala si interesanta. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul, cand un angajat al ambasadei a iesit pe poarta cu pasapoartele noastre.
‘Sa vina cei mai in varsta mai intai’ a zis, iar eu mi-am reluat conversatia cu noua mea prietena. Insa ea s-a uitat grav la mine si mi-a zis “puteti sa mergeti dvs mai intai “.
M-au surprins doua lucruri in acea zi: primul ca arat in varsta si, al doilea, ca desi asa aratam, ma simteam minunat. Cum era posibil sa fie o asemenea discrepanta intre cum aratam si cum ma simteam?
Sufletul mi-e tanar. Ma simt mai bine acum decat la 40 de ani. Dimineata ma duc la munca, iar dupa amiaza, din cei patru nepoti iau cel putin unul, daca nu pe toti, si stau cu ei pana la ora de baie. Le gatesc, ma joc cu ei; fac de mancare pentru sotul meu. Am timp de social media si sa vorbesc cu prietenele mele la telefon. Nu pierd nici un meci al Simonei Halep si ma intereseaza noutatile mondene. Seara reusesc adesea vad vizionez un film pe NETFLIX sau HBO.go impreuna cu sotul meu. Am zis-o de multe ori si o simt mereu: SUFLETUL mi-e TANAR.
Recunosc, sunt seri in care, atunci cand ma pun in pat, imi simt picioarele cum imi ard de durere si d-abia imi gasesc rasuflarea. Sunt momente cand, in linistea noptii si in inimitatea camerei mele, imi trece prin minte ca poate, poate sunt totusi prea … dar nu termin niciodata fraza. Ma culc linistita stiind ca a doua zi o voi lua de la capat. A doua zi voi simti din nou ca Sufletul mi-e tanar.
Un articol de suflet:)
Personal sunt inca tanara (35 de ani) si totusi am avut un moment ciudat si de gandire atunci cand am revenit in tara si au inceput copiii vecinilor sa-mi spuna “Sarumana”. Inca ma simt ca la 25 de ani 🙂 Sigur impactul este mult mai mare dupa un anumit prag.
Fericire si viata lunga va doresc alaturi de copii si nepoti!